Ion Marinescu
12 martie 1943 4 septembrie 2026
Profesor. Apicultor. Tată și bunic. Omul care ne spunea să nu ne grăbim și să gândim frumos.
Curtea de Argeș, 1948
1943 0 ani
Casa în care a început totul
Ion s-a născut într-o familie de învățători, la Curtea de Argeș. A crescut între cărți, livada din spatele casei și întrebările la care părinții lui nu răspundeau niciodată în grabă.
De acolo i-au rămas răbdarea de a explica și sentimentul că un om se măsoară prin felul în care îi ajută pe ceilalți să înțeleagă.
În familie se spunea că a învățat să socotească numărând merii din livadă.
Profesor de matematică, Pitești
1966 23 de ani
Patru decenii la catedră
După Facultatea de Matematică din București, Ion s-a întors în Argeș. A predat la același liceu până în 2004 și a fost dirigintele a unsprezece generații.
Înainte de fiecare teză, lăsa creta jos și repeta aceeași frază: „Nu vă grăbiți. Gândiți frumos.”
La dumnealui am înțeles prima dată că matematica are răbdare cu oricine.Adrian C., fost elev, promoția 1987
Ion și Elena, acasă
1967 24 de ani
Elena și o viață împreună
S-au căsătorit la biserica din satul ei natal. Au crescut trei copii, Mihai, Ioana și Radu, într-o casă în care masa de duminică se prelungea aproape întotdeauna până seara.
Au rămas unul lângă altul timp de 59 de ani. El se ocupa de grădină și de stupi. Ea știa întotdeauna câți oameni urmau să apară la masă, chiar și când nimeni nu anunța.
Tată, ne-ai învățat să gândim frumos și să trăim la fel.Ioana, împreună cu Mihai și Radu
Prisaca din deal, începută în 1981
1981 38 de ani
Locul în care timpul încetinea
Primii stupi i-a așezat în dealul de lângă casă. În timp, prisaca a devenit locul în care își limpezea gândurile după orele de la liceu.
Mierea ajungea în borcane etichetate de mână la copii, vecini, foști elevi și la oricine trecea pragul casei.
Nu vindea niciodată ultimul borcan. Spunea că trebuie să rămână unul pentru musafiri.
Cu nepoții, acasă
2005 62 de ani
Bunicul care avea timp
După pensionare, ritmul zilelor s-a schimbat. Au apărut drumurile la școală, poveștile citite de mai multe ori și întrebările nepoților, la care răspundea cu aceeași răbdare ca la catedră.
La aniversarea de 80 de ani, în jurul mesei erau cei trei copii, șase nepoți și doi strănepoți.
Vom avea grijă de albinele tale, așa cum ai avut tu grijă de noi.Nepoții
80 de ani, cu familia aproape
2026 83 de ani
Ce rămâne cu noi
Ion s-a stins la Pitești, înconjurat de cei dragi. În familie au rămas borcanele lui de miere, caietele vechi, poveștile de la catedră și felul lui de a face loc fiecărui om.
Foștii elevi își amintesc vocea calmă. Nepoții, după-amiezile fără grabă. Elena, o viață întreagă petrecută împreună.
„Un om bun se cunoaște după liniștea pe care o lasă în urmă.”
Rămâi o clipă.
Aprinde o lumină pentru Ion și pentru toate lucrurile simple prin care a rămas aproape.
47 de oameni s-au oprit aici pentru Ion